Destinul meu l-au scris doi orbi
ce se iubeau
în alb şi negru
Am luat forma umbrei
din ochii lor goi
plini de-ntuneric şi de noroi
semăn cu tatăl meu-
necuprinsul.
Mama mea noaptea
noaptea-mi dădea
bucăţi de-ntuneric muiate în
sare
să crească negrul din mine
mare.
Printre gânduri 
Mulţumesc:). Dacă ţi-au plăcut, azi voi continua istoria misteriosului personaj.
Intr-un fel imi amintesti de Eminescu si Minulescu, dar amprenta personala este foarte puternica. Ai un stil frumos de a scrie!
Off-topic: Astept partea III din Izvorul durerilor, primele doua au fost captivante. 🙂