cine te-a scos în calea mea,
clipă adâncă, tăcere de stea,
de-mi pare că oamenii
sunt nişte idei
ce curg prin pustiu.nu mai ştiu dacă sunt om
sau doar o privire,
ce fură din tine
miracole vii
ce mă fac să trăiesc.să ştii că albastrul
ce-l port sub pleoape
e din ziua în care,
purtai o eşarfă
culeasă din stele.
Printre gânduri 
Foarte frumoasa:) Felicitari!
Multumesc! Daca vrei găsesti mai multe versuri pe celalalt blog: htttp://bodofobia-bodo.blogspot.com
This reminds me of the story of a song I used to love:)
Theres an old town wrought
With mystery of Tom
The poet and his muse
And the magic lake
Which gave a life
To the words the poet used
Now the muse she was his happiness
And he rhymed about her grace
And told her stories of treasures
Deep beneath the blackened waves
..and there is more but i don’t want to bore you
Multumesc! O sa postez versuri când nu am timp să scriu texte. E mai veche. Daca esti curioasă, mai găseşti pe bodofobia, un blog mai vechi.
Chiar voi intra sa citesc si acolo. Multumesc ca mi-ai spus.
Cu plăcere.
Foarte frumoasa poezie. Felicitari!