Pentru că astăzi am dezvoltat subiectul nebuniei, vreau să adaug o poezie mai veche în acelaşi ton:

NEBUNIE

Am pus o cană cu lacrimi la fiert

Să văd câtă sare se adună

Am încercat toţi oamenii să cert

Să văd ce o să spună.

Apa din cană s-a evaporat

În ochi îmi intră sarea

Lumea pe care am certat

Îmi suflă lumânarea.