Pentru că astăzi am dezvoltat subiectul nebuniei, vreau să adaug o poezie mai veche în acelaşi ton:
NEBUNIE
Am pus o cană cu lacrimi la fiert
Să văd câtă sare se adună
Am încercat toţi oamenii să cert
Să văd ce o să spună.
Apa din cană s-a evaporat
În ochi îmi intră sarea
Lumea pe care am certat
Îmi suflă lumânarea.