Continuare de la partea a IX-a

Andrei intră timid alături de Claudia. Din pricina emoțiilor fața îi ardea ca focul și-i dădea impresia că e roșul ca racul. Familia Claudiei era numeroasă. Avea trei surori mai mari, dintre care doar una se măritase. Îi invită să ia loc la o masă așezată la umbra unui păr. Li se alătură o femeie trecută de șaizeci de ani cu chipul blând și trăsături plăcute, mama Claudiei. Cele două mame se treziră față în față, neștiind cum să înceapă conversația. Claudia plecase între timp să aducă ceva de pus pe masă oaspeților.

– Bună ziua, mă numesc Maria, iar el e băiatul meu Andrei.

– Îmi pare bine, eu sunt Sofia, mama Claudiei.

– Probabil vă întrebaţi ce ne aduce în casa dumneavoastră… Mi-e greu să găsesc un motiv concret. Fata dumneavoastră a avut grijă de băiatul pe perioada în care a fost internat. Am venit să-i mulţumim, spuse ea ca să iasă din încurcătură. Între timp, Claudia aduse un platou cu prăjituri şi îi servi cu ceai. Numai Andrei ştia ce dorea să obţină şi pentru ce venise. Sau poate că nici măcar el, în aceste momente teribile în care nu ştia cum să înceapă şi cum să poarte o discuţie între patru ochi cu Claudia.

I se părea neconvenţional să se retragă undeva cu ea pentru a vorbi, atâta vreme cât mama ei ştia că au venit să-i mulţumească. Se hotărî să aștepte momentul oportun, fără să forțeze lucrurile. Discutară despre vrute și nevrute, se amuzară, iar subiectele parcă nu se mai epuizau. Cele aproape două ore fură pentru Andrei un chin, timp în care, făcea eforturi să realizeze două lucruri deodată: să se gândească ce-i va spune Claudiei și să răspundă întrebărilor ce-i erau puse. Reuși să facă față cu brio asaltului, cu mici ezitări, și iată că deja se ridicau de la masă urmând să plece. După voce Andrei își dădu seama că sunt petrecuți nu doar de Claudia, așa cum își dorise, ci și de mama acesteia. Nu știa cum să facă, și presimțea că dacă nu face acum ceva, probabil altă ocazie nu se va ivi. După ce ajunseră la poartă, Andrei o chemă pe Claudia mai aproape, și-i spuse la ureche:

– Vreau să-ți spun ceva…doar ție.

Claudia înțelese mesajul și imediat găsi o replică:

– Haide că merg să vă petrec până la stația de autobuz.

Astfel, Andrei fu scos din încurcătură, însă emoțiile nu-l slăbiră nici pe departe, deoarece abia acum urma ce era mai greu.

citește partea a XI-a