suntem copiii nimănui
mereu murdari, hoinari în noapte.
nu vom şti niciodată cui
să mulţumim pentru aceste fapte.
copii ai străzii principale
slăbiţi şi goi, cu mâinile-ngheţate
dormind adesea prin canale
prin scări de bloc, uitate descuiate.
copii născuţi degeaba pe pământ
să moară înainte de treizeci,
afară-i dezastru, şi bate un vânt
cântând melodia de veci.
Printre gânduri 
copil al lui Dumnezeu,asa am fost mereu.
si tu esti copilul lui Dumnezeu… sau esti un fariseu care crede in evolutie? o seara de vis. te-am mai citit, imi plac versurile tale