liceul meu…
atâtea amintiri mă leagă de tine
încât, oricât m-aş depărta
rămâi mereu aproape de mine.

liceul meu…
mi-ai săpat în adâncul inimii,
doruri ascunse, bucurii şi visări
astfel, când mă trezesc dimineaţa
mi-e dor de-ale tale chemări.

de sunetul de clopoţel
care mă chema în clasă,
care-mi spunea când să plec acasă,
sau când să mă retrag în banca mea,
câteodată, în necazuri, mă salva.

liceul meu…
cum alergam pe coridoare,
cum roşeam din cap până-n picioare,
când veneam în mână cu o floare…

pot afirma că ai devenit casa mea,
şi că cei mai mulţi părinţi
se găsesc aici, şi ne sunt aproape
cu informaţii să ne-adape.

liceul meu…mi-e teamă
că va trebui să te părăsesc în curând
şi te rog să mă laşi
să plec lăcrimând.