texte

izgonirea muzei…


Avea ochii pe jumătate închişi
şi pleoapele negre de plâns,
stropii amari peste lume trimişi,
cu dureri ce s-au strâns.

De ce plângea, căzut lângă un tei,
cu un stilou în mână şi fără de idei?
i se luase cel mai de preţ dar,
şi fusese ars pe altar…

poet solitar…

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.