Două petale cad pe pământ,
și-n jurul lor se adună culoare.
Tăcere de mormânt…
și cea mai scumpă floare,
a prins să zboare.

Două petale se lipesc de suprafața rece,
și se prefac în statui de gheață,
peste coline iarna trece,
petalele se-aprind la față,
se lasă ceață…

Două petale bătute de vânt,
se împletesc în dans frenetic,
învăluite-n dulce cânt
și în romantism patetic,
de dragoste petic…

Două petale, atât au rămas,
căci toate s-au dus așa cum au venit,
până la cer mai e doar un pas,
și două petale ce s-au iubit
subit…