De ce e amară iubirea?
de ce vine dezamăgirea?
de ce văd totul în gri?
de ce mâine voi muri?

Amară, pentru că ai deschis gura,
dezamăgire, pentru că persistă ura,
gri, pentru că ochii sunt plânși,
moarte, luceferii sunt stinși.

De ce mă pierd în ochii ei?
de ce pașii devin grei?
de ce memoria mi-e plină
de a iubirii lumină?

Mă pierd, că imensă-i privirea,
pășesc greu, că tremură simțirea
memoria e plină, că ea e peste tot,
a iubirii lumină s-o sting nu pot.

De ce iubirea e amară?
așa a fost aseară…
de ce iubirea nu e dulce?
s-a dus iubita să se culce…

De ce mă lupt s-o scot din gând?
de ce-i prezentă-n acest rând?
mă lupt cu inima-mi amară,
să o donez, și să nu doară…