Zboară, puiule, zboară!
pui de cioară…
solitară…
neagră…
și amară…

Zboară dintre noi,
du-te înapoi…
între copaci goi,
Și nevoi…
ploi…

Să nu te mai văd
că iese prăpăd..
Du-te-n lumea ta,
și-odată cu ea
ia-ți și inima!

Și copacii care,
i-ai golit de floare,
umplut de „candoare”,
disperare…
mare…