Toate florile lumii mi se par mai frumoase,
toate miros mai plăcut răspândesc,
pe drumul încărcat de oase,
cu iubita hoinăresc.

Toate păsările cântă mai frumos,
toate-mi toarnă pace-n suflet,
prin cimitirul răcoros,
ne-am săturat de umblet.

Toate ploile ne scaldă pân-la piele,
toate ne unesc prin stropii reci,
tremurăm în reprize rebele
cu volții și amperii pe poteci.

Toate vorbele sunt de prisos,
toate mă îndeamnă să iubesc,
de aceea ochii mi-am scos
să nu păcătuiesc…