Prețuieste timpul, de câte ori să-ți zic!
Iată îți trece viața și tu nu faci nimic…
O să-nțelegi pe urmă că trupul nu-ți e viu,
Dar câteodată afli când este prea târziu.

Ascultă-ma și crede, să nu te joci cu timpul,
Căci nu se mai întoarce, te roade ca și ghimpul,
Și o să vrei, vreodată, să faci ce n-ai făcut,
Vei înțelege însă, că timpul a trecut.

Degeaba ai trei ceasuri, degeaba le privești,
Dacă nicicum, nicicând, timpul n-o să-l oprești,
Profită cât e ziuă și lucrul nu-l lăsa
Iți poți lăsa viața? dar… nu te lasă ea.

Când erai mic, aievea, alt timp ne însoțea
Un timp ce peste lume, parcă mai greu trecea
Acum e ca și gândul, azi e, și mâine nu,
Poți reuși ceva, de faci totul acu’!

Că mâine cine știe, nu o să fii acasă,
Te duci în altă lume, puterile te lasă,
Vei zice:așa degrabă să mă întorc acas’?
Din toate câte-au fost doar timpul a rămas.