E tot mai greu pământul, sau noi suntem mai grei?
E tot mai greu păcatul, sunt oamenii mișei.
E tot mai gol pământul, puțini știu să trăiască
Și tot mai mult dezastru, în inimi o să nască.

Mai acră este limba, mai ascuțită vorba,
Mai plină pușcăria, și mult mai goală tolba,
Mai dulce e prostia și zâmbetul perfid,
Tot mai greu de găsit, un creier lucid.

De flori de cuc e plină țara, de maci stropiți de sânge,
Și cât de greu găsești o fiară care care plânge,
Dar unde-i adevărul și unde e frumosul,
S-au dus în alte epoci, nu își mai au folosul.

Păcat, e tot mai greu pământul,
Și dreptatea…o ia vântul,
Oare ce ar rezista, fără să fie distrus?
Scrisule, tu floarea mea,tu încă n-ai apus…