Până când… continuare de la partea III
eu m-am decis să merg mai departe. Știam că e persoana cea mai potrivită alături de care să-mi trăiesc visele și să îmbătrânesc fericit. I-am arătat că o iubeam mai mult decât propria persoană și că sunt gata să-mi dau viața pentru ea. Apoi, a început să se schimbe. Nu mai era la fel de iubitoare ca la început, părea interesată de cu totul alte lucruri, nu simțeam că sunt o prioritate în viața ei. Îmi doream să vorbim mai multe despre ceea ce se petrece între noi, însă de fiecare dată discuția se termina înainte să înceapă. I-am spus că vreau să ne căsătorim, însă singurul lucru care mă reține e atitudinea ei. Când te dăruiești unei persoane, când iubești cu adevărat , cele mai frumoase porniri ale inimii, ceea ce ai mai frumos în suflet se așterne la picioarele acesteia. Iar dacă cel ce a primit nu vine să-ți dăruiască ce are mai bun în schimb, se produce cel mai mare dezechilibru în suflet. Rămâi cu o rană ce se închide greu, și ale cărei cicatrici își îngână povestea tristă necontenit.
Mi-a spus că mă iubește ca la început, însă sinceritatea ei se apropia de cea a politicianului înainte de alegeri. Nu puteam să cred nimic din ce spune, pentru că nu venea cu nici un gest care să-i întărească discursul. Așa că i-am spus că nu m-a convins.
A strigat că sunt nebun și că niciodată nu mă voi putea vindeca. Atât mi-a rămas de la ea, un strigăt care să înlăture tot ce a fost frumos.
– Așa s-a terminat totul?
– Nu, am văzut-o după aproape o lună. Mi-a spus că urmează să se mărite. Era fericită, și m-am bucurat pentru ea. Însă, mă întrebam cât de repede a putut să uite, ceva ce niciodată n-a existat.
– Trist. Și de atunci, a mai apărut cineva în viața dumneavoastră?
– Da, au venit de mână deznădejdea și durerea. Le-am primit la mine, le-am servit cu ce aveam și le-am găzduit pentru multă vreme. Până când am realizat că suferința distruge orice urmă de bucurie și grăbește venirea morții.
Citeşte PARTEA a V-a
Pingback: Izvorul durerilor V « În gând
Pingback: Izvorul durerilor (III) « În gând
trist destin a avut eroul pana acum.
invata-l sa se iubeasca pe sine.da i un heurozac pentru moment…..
da-i o palma dupa cp sa se trezeasca. el a vazut in ea tot ce-i frumos in el. de fapt pe sine se iubeste. doar ca a fugit oglinda lui. si a ramas orb. pt moment nu mai vede. ..are nevoie disperata de o noua oglinda..:)
După o lună?!?! Da repede s-a mişcat :))
Frumos ca de fiecare data. Sper sa nu te opresti curand, devine din ce in ce mai interesant. 🙂
10 +
Multumesc! Depinde cât își va mai deschide sufletul în fața mea eroul nostru. Sper să mai aibă ceva de spus.