Du-te până la ea
şi vezi dacă bate.
-Bate?
-Mai bate.
Dacă bate, poţi să te duci
până la mormântul părinţilor,
să-i vezi,
să pui o floare la căpătâi,
şi poate să le spui, că în curând
te vei întoarce acasă.
-Bate?
-Abia se mai aude,
un strigăt de copil,
rămas fără părinţi.
Dacă se mai aude,
mergi şi mai priveşte odată cerul
de jos,
aşa, ca pentru ultima oară.
Printre gânduri 
Este ceva deosebit in aceasta poezie, anume tema si legatura ta cu aceasta. Mie, sincer, mi-e frica sa comentez sau sa critic asemenea poezii, pentru ca niciodata nu stii daca reflecta adevarul… Cu siguranta odata il voi sti dar de vreme ce se avanta atat de profund in suflet si in taina familiei, ma tremura usor si ma lasa dus de valurile meditatiei…