ştiu că nimeni niciodată,
n-o să-mi dea o floare rară.
şi că cea mai dulce pâine
e cea de secară…

că e amară mai puţin
decât paharul ce-l primesc,
din mâna ta cu venin
pământesc…

mai ştiu şi că întotdeauna,
în jurul tău cu zâmbet fals,
când vei primi cununa,
vor veni mulţi să intre-n vals.

şi că felicitările invalide,
scoase din praful drumului,
vor servi drept hrană
fumului…

de foarte multă vreme am aflat,
că nu vine nimeni să te vadă
şi nu-ţi intră nimeni în ogradă,
decât cînd eşti plecat.

mai ştiu ceva, dar nu vă zic,
că s-ar produce controverse,
nu ştiu, nu ştim nimic,
trăim lucruri diverse.