Ți-aduci aminte când, atunci,
te alergam prin văi și lunci,
iar tu te aruncai în iarbă,
lăsai ca inima să-mi fiarbă,
sub trupul tău…
mereu…

Uitam de lume și de timp,
când ne jucam cu drag în câmp,
lăsam și grijă și problemă,
iubirea, cea mai amplă temă.
La braț cu tine…
bine…

Până când ai mai crescut,
și altul te-a cerut…
Mi-am spus să uit de trecut,
trist, abătut
crud…
nud…