S-au topit statuile de ceară,
ce tronau în capitală,
toate-au dispărut aseară,
ca un suflet plin de boală.

S-a crăpat asfaltul de pe străzi,
gropi adânci prin tot orașul…
oamenii stau adunați grămezi,
pe unde i-a răpus vrăjmașul.

Totul este deformat, și parcul Cișmigiu,
adăpostește-acum ruine,
n-a mai rămas un suflet viu,
parcă-i mai bine…