Oare ce scriu citi-vei, măcar în grabă?
Oare vei cugeta, sau vei fugi de scris.
Poate vei întreba, nu am o altă treabă?
Nu pentru mine scriu, ci pentru tine-am zis.

Oare îți va păsa de vorbele rostite?
Oare vei înțelege misterul prins în ele?
Căci pentru-a mea vorbire-au fost plătite,
Clipe de aur și doruri de stele.

Și pana nu se va opri din scris,
Nu va cruța nici timpul care trece,
Căci viață a avea, cum mulți au zis,
E să fii cald, când totu-i rece.

Dar dacă-mparți căldura tuturor,
Te vei răci puțin câte puțin,
Și viața capătă un alt decor,
Când de lumină sufletu-ți e plin.

Oare citi-vei ce ți-am scris?
Mă-ntreb când ziua-i pe sfârșite,
Mă pot întoarce doar în vis
Să văd de-ți mai aduci aminte.