Și tu-ai plecat…
E tot mai pustiu pământul.
E greu de uitat,
Lumina ce ne-a dăruit cuvântul.

Te-ai dus în zări îndepărtate
Unde nu-s doruri ne-mplinite,
Iar noi, rămași în greutate,
Vărsarăm ceara pe morminte.

Lași multă lume tristă-n urmă,
Lași gânduri încă nesfârșite,
Mai grav e… că rămân în turmă
Și multe suflete-adormite.

E doliu, e negru veșmânt,
Sunt lacrimi ce nu se usucă.
O altă viață…un nou pământ,
Spre fericire să te ducă.

Am vrea să-ți oferim în dar,
Buchete mari de nemurire,
Dar toate parcă-s în zadar
Când tu Trăiești în adormire.