Cade o stea.
Se prăvale de sus în teribilă fugă.
Privesc cerul.
Văd oameni rostind ultima rugă.

Cade o stea.
Și strălucește-n cădere măiastră.
Străbat cu privirea,
Întregul pământ și bolta albastră.

Cade o stea.
Și e prins în cădere întregul cer;
Poetul privește,
O stea, ce transformă totu-n mister.

Cade o stea.
Ce…n-au mai căzut stele?
Mă-ntreb…
Oare-i o stea ca toate cele?

Cade o stea.
Nevăzută va fi de mulțime…
Trăiesc…
Și steaua va trăi în mine.