e ziua căpitanului de vas
toți marinarii se-adună
mai e un singur ceas
și va începe voia bună.
Toți vin cu brațele-ncărcate,
cadouri scumpe, aurite,
ușor poți observa că toate
cu multă trudă-au fost gătite.
și vin pe rând, urări de sănătate,
apoi, cadoul îl prezintă fiecare
un lucru, pe neașteptate,
provoacă tuturor mirare.
cel mai tânăr dintre marinari
veni fără cadouri,
o ploaie de acuze tari,
că e cu capu’n nouri.
că a venit fără nimic
nu-i e rușine, zău,
ascultați-mă, vă zic
băiatu’ ăsta-i derbedeu.
copilul intră umilit
și nu scoate-un cuvânt,
așteaptă-n rând la dăruit
cu fața în pământ.
ce vrea să dea?
să-și scoată sufletul din piept
copilul se ruga
să poată ține piept.
veni și rândul său…
mulțimea aștepta-n tăcere
O, căpitanul meu,
știu că ai, o avere…
de aceea m-am gândit
să-ți ofer un lucru rar
cum mă vezi, am venit
fără vre-un dar.
Vreau să-ți ofer o viață,
e greu de înțeles
privește-mă în față
căci nu ai de ales.
mama mea mi-a povestit
înainte de moarte
că pe lume am venit
de departe…
că zămislit am fost
la malul mării,
pe-atunci aveau un rost
chemările visării.
dar tata a lăsat-o
să-și ducă singură povara
și n-a mai căutat-o
așa trecuse vara.
și de părinți lăsată
pentr-un copil din flori
trăi îndurerată
născând cu grei fiori.
și-a îngrijit feciorul
așa cum a putut
și s-a iubit cu dorul
până a dispărut.
mi-a spus că marea
i-a adus durere,
toată viața, sarea,
i-a luat orice putere.
iar într-o zi de vară
când soarele ardea
m-a chemat în cămară,
vedeam cum lăcrima.
O, fiul meu, te las,
mă duc în altă lume,
mi-a mai rămas un ceas
și n-o să-mi știi de nume.
vreau să îți cauți tatăl,
să-i spui că l-am iubit
și că în lumea asta
prin dânsul ai venit.
așa a fost cu mama,
s-a dus și m-a lăsat,
acum îmi dau seama
ce viață a purtat.
cadoul pentru tine
e sufletul meu
acum știi prea bine,
că sunt fiul tău.
Printre gânduri 